Monitoringul fito-sanitar al culturilor

Monitoringul fito-sanitar al diverselor culturi reprezintă un sistem de observații și control asupra răspândirii, densității, intensității și gradului de dăunare/agresivității diverselor organisme dăunătoare/vătămătoare, pe parcursul întregului sezon de creștere a plantelor/culturilor pentru identificarea, prezicerea, controlul dezvoltării și răspândirii buruienilor, bolilor și dăunătorilor. 

Pe baza rezultatelor monitorizării fito-sanitare, se obțin recomandări privind măsurile de protecție și combatere a buruienilor, a bolilor sau a dăunătorilor.

Monitoringul fito-sanitar include studii fito-patologice și entomologice.

Cercetările fito-patologice se bazează pe:

• Detectarea și diagnosticarea bolilor plantelor.
• Prezicerea dezvoltării și a gradului de severitate al bolilor.
• Recomandări pentru selectarea și utilizarea fungicidelor.

Cercetările entomologice includ:

• Detectarea și identificarea, în timp util, a speciilor dăunătoare.
• Determinarea stadiului de dezvoltare a insectelor dăunătoare și prezența entomofagilor.
• Determinarea numărului populației dăunătoare.
• Recomandări întru selectarea și utilizarea insecticidelor.

Monitoringul cu ajutorul feromonilor sau observații asupra dinamicii dezvoltării insectelor dăunătoare constă în utilizarea feromonilor sintetici – analogi ai substanțelor biologic active naturale, care atrag indivizi din specia lor. Feromonii, plasați în capcane speciale, fac posibilă determinarea – în timp util – a începutului creșterii numărului populațiilor de dăunători, înainte de explozia și reproducerea lor în masă. Datele obținute prin monitoringul cu feromoni sunt utilizate pentru planificarea măsurilor de protecție.

Avantajele utilizării capcanelor cu feromoni sunt diverse și constă în:

• Detectarea timpurie a unui dăunător.
• Calcularea numărului de insecte dăunătoare în agrobiocenoza cercetată.
• Prelucrarea culturilor reeșind din fazele cele mai vulnerabile ale ciclului de dezvoltare a insectelor dăunătoare, în baza nivelelor de infestare.
• Optimizarea cheltuielilor destinate prelucrărilor chimice și păstrării roadei.
• Creșterea de 2-3 ori a eficacității insecticidelor aplicate.
• Reducerea semnificativă a costurilor destinate controlului dăunătorilor.
• Prevenirea poluării mediului și obținerea de produse ecologice.